In, ochii ei te uiti mereu desi nu vezi cat ii este in fiecare zi de greu,
Dar ea lupta, micuta si corupta, inca de acum, copilaria ei este scrum,
Iar mama e doar un concept pierdut in fum...
Tatal: e frica de zi de zi, ce-i umple mica imparatie,
De aceea se tot uita spre cer si intreaba:
"Oare cu ce ti-am gresit eu tie?"
Desi vie...ea a uitat de mult cum e la joaca,
Cand cunosti doar durerea oare ce sa-ti mai placa,
Si aude in fiecare seara aceeasi placa obsesiva,
Aceeasi discutie ce deriva, in acte sadice ...
Daca te uiti bine ai zice, ca a trait deja doua vieti,
Doar un moment in pielea ei, ar fi de ajuns sa ingheti...
Definitiv, si sa regreti ca traiesti aceasta...
Nu-i trai... si ea spera inca in Rai,
Intr-un loc unde sa ai, de unde s-o iei de la capat,
Dar vai: iar vine clipa... e tarziu, si el revine acasa,
Banii s-au dus, frigideru e gol iar pe masa:
Doar sticle goale, iar el striga sparge si rupe tot in cale,
Si e trist... toate necazurile tale sunt nimic fata de ce simte
In ce sa mai crezi daca nu poti sa crezi in propriul parinte?
Si vad...
Inca o pasare isi pierde avantul,Si vad...
Inca,... un sacrificiu uda pamantul,Si vad...
Inca un suflet distrus, oprit... Si vad...
Inca o speranta a murit, Si vad...
Inca un demon prinde puteri...Si vad...
Inca un inger vrea sa uite de el...Si vad...
Inca o zi de maine distrusa...Si vad...
Inca o pedeapsa neaplicata...Si vad...
Inca o lupta dusa...Si vad...
Inca o lupta castigata...Si vad...
Inca o pata...Si vad...
Inca o actiune uitata...Si vad...

Scriu

Scriu:e toamna si pana termin de scris ma uda ploaia
Scriu:sunt trista si pana scriu ultima litera ma inunda lacrimile

Scriu:Te iubesc si pana sa ti-o spun tu uiti asta Si totusi scriu...scriu..

Fiecare cuvant pe care il scriu ma indeparteaza putin de ceea ce vreau cu adevarat sa spun...

Ninge

E iarna!

Omatul clipeste in mii de culori si scantei. Intinderea alba, moale si pufoasa a pus stapanire peste tara mea. Dealurile sunt ca niste urias dormind sub zapada.Copacii sunt tacuti, dar mandru "cercelati cu flori de zapada si de corcodusi". Drumul pare-o oglinda in care soarele isi poleieste razele."

Admir la fereastra priveliste fermecatoare a iernii.
Incerc sa mi-l imaginez pe Mos Viscol, din sania lui de gheata, azvarlind zapada peste oameni si locuri, parca vrand sa inghita imparatia pamantului.
Dupa el, voi veni, desigur Mos Nicolae si Mos Craciun...
Fulgi de nea flutura la geamul meu, nehotarati parca, nestiind ce e mai bine: sa le deschid fereastra, sa-i dezmierd o clipa, sau sa-i las sa pluteasca privind la inaltimile din care veneau.
Deodata aud glasul mamei:
-Andre3a, daca ai ramas atat de fermecata de frumusetile iernii, ce-ar fi sa le privesti mai de aproape? Haide, vino, au sosit colegii tai sa te scoata afara!
-Ura! Ce bine imi pare!
Am iesit afara cu saniile. Fulgi zburdalnici ne invita la dansul iernii pe oceanul de ninsoare.
-Ninge! Ninge! strigam cu totii bucurosi.
Un fluturas de argint, zburdand pe aripile nevazute ale vantului, mi se aseaza pe varful nasului. O mica "minune de-o secunda", caci se transforma repede intr-o picatura de apa.
Ochii mei ne se mai pot dezlipi de intinderile albe precum sufletul curat al copiilor.
Adeseaori mi s-a parut ca iarna seamana cu o bunica incarcata de daruri. Omatul acesta alb din copilarie una dintre cele mai rare clipe ale vietii.

Ca doua lacrimi

Ca doua lacrimi, prelungite printre umerii goi izvoare ale strangerii de roade se izbesc de invelisul rozelor varfurile.Ca doua lacrimi cu privirea in sus, obraznice si cu tresariri la fiece rasuflare, rotunjimile.Ca doua lacrimi ascunse de-a pururi, in casele inaltatoare ne indeamna neiertatoare, la patima.In mangaieri sublime, tremur de tinerete, le cuprindem dintr-o miiscare, alunecandu-ne bratele printre lacrimi.

~ Speranta~!?

Am sperat ca poate-odata O s-ajung sa te iubesc, Am batut prea mult in poarta Pentr-un pic de prea firesc.

Treci in falduri printre mine,

Ai ajuns sa te cunosti, Saturat-acum de rime Te ascunzi intre anosti.

Si iclus printre acestia, Capu-mi plec in poala rochii, Ce cu grija tu o cresti, Umezindu-mi rece ochii.

Si fortand doar rime false, Cum sa rascolesti abisul Intinzand vremelnic plase Pentru-a intretine visul.

Repetandu-ti inc-o data,

Ca nu port chiar nici o vina,
Chiar legandu-ma de-o fata
Ce culege maci senina.

De poti sa razi in hohot mare De poti sa stergi o amintire O stea cazuta-n intamplare Nu va putea sa dea de stire.

ganduri

Pornim cu ganduri mari prin vreme Si pasii repezi ai oprim La poarta fericirii terne In care ochii se inclin.

Am tot privit in larga zare Si am crezut ce nu vedeam Acum ma-ntreb daca mai are Ceva ce-n umbra i-l stiam.

De fericire mi-am legat si ochii Si inspre tine ma astern tacut Privesc in tihna faldurile rochii Pe care viata le-a-negrit de mult.

Eram cu gandul indreptat spre tine Si am uitat ca nu primesti nimic Esti rece-trista cu pareri senine Cu tenebroase ganduri dupa dric.

Ca am pierdut in vreme camile si sirene Ca sunt un munte palid cu gand duios si fin Si ca arzand in mine privesc doar printre gene Pe care cu raceala le redeschid in scrin.

Raspuns la intrebarea, ce o privesti cu sila Este la fel de mare ca regnul animal Trecuse vremea dulce cu aer de copila Cand ne plimbam in voie prin raiul vegetal.

Si te-am privit in fata ca pe o mare stea Si fara nici o grija, doar tulburat de vreme Mi-am zis in sinea-mi proasta ca seman c-o belea Pe care niciodata dorinta n-o s-o cheme.

Ce aiureli pe mine si-atata indrazneala Ca se cutremur arborisi frnzele palesc Ce dor marunt in anii de secol cu-mbulzeala Imagini haituite ce din coliva cresc.

Iubire-nseamna zambet dar aruncat furis Sa nu trezeasca certuri in lumea din afara Iubirea mai inseamna trairi in papuris Cu siguranta vieti-nsirata pe o sfoara.

Ce port in mine astazi inseamna nebunie Si sincer vreau sa vina sublimul pe pamant Sa te privesc in voie cu falsa ironie Un amalgam de vorbe ascunse de un cant.

Batut-am rece campii cu vorbe de-nteles Dar cu folos la nimeni, asa ca retraiesc Acelasi cantec magic ce ne imbie-n ses Si care niciodata nu stie ce iubesc.

Versificatii simple cu rima chiar satula Care ne tot indeamna cu glas mangaietor Fugim cu toti deodata in marea rea cu hula Si ne trezim in haine de strada pe vapor.

Cenusa ridicata de vant saharian Ne umplu ochi-n lacrimi uitate pe obraz Cuprind nemarginirea intr-un sfarsit de an Si valul se transforma in verde si extaz.

Alerg prin nemurire si ma trezesc banal Cu ochii pironiti pe tarmul despartirii Nu mi-amintesc pe unde vazusem un hamal Cu haine tremurande, o fata trist-a firii.

Privesc in departare la ochii rai si duri Calduri cuprind trecutul si raul nu se vede Ma legan sincer seara in moalele din nuri Si rasfoiesc in fire prezentul ce nu crede.

De inteles se pare ca nu voi fi vreodata Astern seninul dulce pe unda ce o port Nu cred in nemurirea dorintei cautata In asternutul proaspat si-n umbra de sub cort.

Se implinesc dorinte se reaprind faclii Pe cerul deznadejdii atunci cand ne iubeam Dorinta arzatoare in suflet de copii Plecati in departarea ce astazi retraiam.

Degeaba caut slove si versuri sa te-nbete Degeaba cant in umbra in frunza de alun Dorinta e pustiesi totu-I plin de sete Caldura ma cuprinde si somnul de nebun.

E ultima idila cu zgomot de cerneala E ultimul semnal in anii ce ne leaga Te prinde primavara stand la fereastra goala Si linistita verde in ochii fara vlaga.